“Copilul își va atinge potențialul maxim în funcție de experiențele pe care le va avea în mediul său. Aceste experiențe nu reprezintă doar o joacă – ele sunt munca copilului, în perspectiva creșterii personale.”
Maria Montessori
Pe măsură ce observa copiii, Maria Montessori s-a aplecat cu foarte mult respect asupra a ceea ce noi numim “joaca” lor. Ea a realizat că acțiunile spontane pe care copiii le făceau nu erau la întâmplare, dezorganizate. A înțeles că așa zisa joacă a copiilor era în strânsă legătură cu atingerea unui obiectiv fundamental în dezvoltare: crearea independenței personale, care să se plieze exact pe timpul, locul și cultura din care aceștia făceau parte.
Mediul pregătit gândit și creat de Maria Montessori are un design special. Copilul găsește aici experiențele necesare pentru atingerea propriilor nevoi în dezvoltare. Un mediu Montessori autentic pune la dispoziția copiilor materiale, timp și libertatea de a explora. Fără a avea pretenția de a construi un mediu perfect, puteți crea și acasă un mediu pregatit care să aibă drept consecință dezvoltarea copiilor.
Într-un mediu Montessori pregătit copiii au la dispoziție 3 ore de lucru cu materiale în timpul dimineții și alte 2 ore în a doua jumătate a zilei. Ei pot alege liber ce activități doresc să facă: de la a lucra cu materialul auriu destinat înțelegerii sistemului zecimal, până la a pregăti o gustare pe care sa o servească împreună cu prietenii. Adultul din mediu nu intervine pentru a stabili timpul pe care să-l petreacă pentru o activitate sau alta. În alte programe de învățare, adultul coordonează programul copiilor, stabilind “ore” de artă sau muzică, chiar dacă unii dintre copii și-ar dori să facă altceva decât ceea ce li se propune. În mediul Montessori adultul invită copiii pentru a le face prezentări, însa aceștia pot alege să refuze invitația, bineînțeles – într-un mod politicos. După o prezentare copilul poate alege să continue munca cu acel material sau poate să ducă materialul la raft, optând să lucreze cu el într-o altă perioadă de timp.
Dacă ne referim la munca copilului ca la o joacă, atunci ar trebui să luam în calcul toate regulile unui joc: poți alege jocul, parteneri, dar poți decide și când dorești să te oprești.
Maria Montessori a observat că focusul copiilor într-o activitate este mai mult pe proces, nu pe finalitatea ei. Cred că fiecare ghid Montessori poate să povestească numeroase întâmplări despre cum copiii alegeau să lustruiască o oglindă, cu toate operațiunile minuțioase care cuprind acest proces, chiar dacă oglinda era deja foarte curată și strălucitoare. Activitățile de Viața practică pe care le găsim într-un mediu Montessori, nu sunt concepute pentru finalitatea lor, ci pentru perfecționarea mișcărilor și a tuturor abilităților pe care acestea le înglobează. Surprinzător pentru adulții non-Montessori este faptul că, copiii aleg să le facă în repetate rânduri, fără nicio urmă de plictiseală, fără dorința de a ajunge la rezultatul final, însă cu o angajare profundă pentru fiecare dintre acțiunile care le presupune.
Joaca copiilor se ghidează după reguli mentale.
Foarte frecvent, când părinții au ocazia să observe activitatea copiilor într-un mediu Montessori, sunt surprinși de concentrarea lor pe anumite activități, de structura pe care par să o urmărească, de atmosfera calmă din interiorul clasei. Evident că această atmosferă se diferențiază foarte mult de haosul tipic dintr-o încăpere plină ochi de copii de vârstă mică. Aceasta activitate structurată este consecința acceptării regulilor comunității prezente acolo, de către fiecare membru în parte.
În jocurile lor copiii aleg deseori să facă lucruri pe care adulții le fac: pregătesc gustări pentru păpuși, se prefac că folosesc obiectele de care au nevoie, se prefac că mătură sau dau cu un aspirator imaginar, merg în călătorii fantastice în care întâlnesc prințese, cavaleri și dragoni. Într-un mediu pregătit Montessori nu există bucătării imaginare, ci obiecte reale. Bineînțeles, nu include aici prințesele și dragonii. În loc să folosească un cuțit imaginar sau unul de plastic, care nu servește decât de decor, copiii folosesc cuțite adevărate, de dimensiuni mici, pentru a tăia fructe adevărate, pe care să le servească nu păpușilor, ci prietenilor care sunt alături de ei. Ei sunt încurajați să facă lucruri adevărate. În felul acesta li se oferă oportunitatea de a pași în afara spațiului artificial, creat cu bune intenții, special pentru copii, spațiu care provoacă însă dependentă și nevoia de ajutor. Într-un mediu Montessori copiilor li se oferă oportunitatea de a-și dezvolta capacitățile, de a deveni independent, de a se simți puternici.
Și fiindcă am amintit de dragoni, prinți și prințese, haideți să ne îndreptăm putin atenția și către aceștia: în mediile autentice Montessori adulții nu pun la dispoziția copiilor cărți care să înfățișeze o lume de basm, fantastică. Asta pentru că, așa cum amintit într-un articol anterior, mintea absorbantă a copiilor nu poate face diferența între real și imaginar, iar copiii ar putea avea așteptări obiective de a întâlni măcar un dragon sau vreun inorog. În schimbul acestor cărți cu subiecte imaginare, copiii au la dispoziție cărți cu povestiri despre lumea reală: animale, întâmplări cu oameni care au trăit într-o anumită perioadă de timp, în anumite locuri, sau despre lupte vitejești cu eroi care chiar au existat. În lipsa personajelor și a întâmplărilor fantastice, copiii își dezvoltă imaginația, construind pe fapte reale: deși nu au fost niciodată în Africa într-un safari, își pot imagina felul în care arăta locul și animalele de acolo, construind pe ceea ce le-a fost pus la dispoziție: atlase, hărți, experiențe ale altor oameni care au vizitat locurile și au întâlnit animalele. Într-un mediu autentic Montessori copiii sunt angajați în activități reale și fac alegeri libere. Putem observa că ei sunt mereu activi, foarte prezenți în ceea ce fac, însă nu într-o stare de stres sau de agitație. Deosebit de importante sunt momentele de concentrare la care ajung și care le conferă o stare interioară de confort și bucurie.