În apropierea sărbătorilor de iarnă, cele mai des folosite cuvinte sunt, cu siguranță – cadouri, sărbătoare, Moș Crăciun. Despre existența celui din urmă s-au scris multe pagini, s-au conturat diverse idei, s-au clădit imperii chiar. Dar care este adevărul? Ce le spunem copiilor despre Moș Crăciun?
Ca în oricare din prezentările Montessori, putem porni de la a face un scurt istoric al existenței personajului Crăciun, legende și mituri. Copiii nu așteaptă de la noi informații exacte, ei vor doar să știe mai mult, să alăture ceea ce aud nou la ceea ce cunosc deja, pentru a-și face o poveste personală, în care să creadă.
Crăciunul a devenit sărbătoare legală în multe ţări abia în secolul al XIX-lea. Nu au existat brazi împodobiţi şi colinde dintotdeauna. Până la faima actuală de personaj retras în Laponia, care într-o noapte face înconjurul lumii pentru a împărţi daruri, Moş Crăciun a parcurs un drum lung. Reprezentările lui Moş Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vechea cultură populară – de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun – şi imaginea contemporană – de personaj iubit de copii – există mari diferenţe.
Transformările lui Moș Crăciun de-a lungul vremii permit extragerea unor idei principale din diferite contexte: Crăciunul este despre “a crede”, “a dărui”, “a primi”, “a fi mai bun”, “a respecta credința celuilalt”, abilități necesare fiecăruia dintre noi. A crede este mai mult legat de a simti. Să crezi în ceva ce nu poți vedea sau auzi îți oferă o forța interioară formidabilă. Această forță interioară clădește încrederea în propria persoană.
In curriculum Montessori există o lecție despre nevoile fundamentale ale oamenilor: nevoi fundamentale materiale (hrană, îmbrăcăminte, locuință, transport) și nevoi fundamentale spirituale (iubire, siguranță, apartenența la un grup, spiritualitate). Cele două categorii sunt, în egală măsură, importante, iar satisfacerea acestora pun bazele omului desăvârșit.
Așadar, ce le spunem copiilor despre Moș Crăciun? Ne furișăm să le punem daruri sub brad și construim o poveste în jurul acestei întâmplări? Le mărturisim, cu obiectivitate maximă, că noi suntem Moș Crăciun pentru ei? Ne îngrijorăm că au auzit de la prieteni / colegi o versiune diferită decât ceea ce noi le-am oferit până acum?
Ei bine, mă tem că nu am un răspuns concret la această întrebare. Ceea ce știu însă este că fiecare dintre ei își va construi propria poveste despre a crede, a dărui, a primi, a fi mai bun, a respecta credințele celorlalți, în funcție de exemplul pe care noi îl oferim lor și celor din jur, în fiecare zi a existenței noastre.
Sărbători cu bine!
